sub pleoape nu mai am nimic, ochii mi s-au scurs.. verzui izvoare sarate, in palmele facute caus.
incerc sa prind un zgomot din afara fiintei mele, ceva care sa-mi spuna ca sunt inca in viata, si nu aud nimic, nici o bataie de aripa, nici un fluture ( dar oricum e prea devreme pentru fluturi, imi spun)... nimic. numai inima mea bate din ce in ce mai tare, si teama imi vibreaza in stomac, drujba cu care se taie visele din radacina.
instinctul meu de femeie, de masochista, nu ma lasa sa-mi vindec ranile, nu.. imi pare rau, nu mai avem saruturi spun eu, si nici imbratisari, si nici somnul nu mai e decat o bucatica, ametita de cosmaruri. dar daca doriti, va putem oferi o gama larga de zambete si cateva priviri expresive ( nu stiu cum de au scapat). hotarati-va. le doriti aici sau la pachet?