Viata, un glob de sentimente, de multe ori neinteleasa, de multe ori privita cu dispret, iubita si iar urata, pe om nu stiu ce il multumeste, intristarea vine omului din cele mai mici franturi, si se revarsa peste el ca o furtuna, nici nu stiu ce sa mai cred, in ce sa mai cred...sa ma mai incred in sentimente...nu stiu...

Totul mi se pare asa de incetosat...multa ura este in jur, iubire putina, nu recunosc iubirea? de ce? :(( nu ma mai recunosc pe mine de multe ori, as vrea sa stiu daca exista iubirea...si unde este ea?

Incredere... nu mai stiu ce sa mai cred...nu mai stiu , pfff, de ulte ori mi-am pus intrebari la care nu am gasit raspuns.. de multe ori cand am inceput sa scriu ceva nu era in regula... si tot de atatea ori am pierdut e cineva..sau m-am pierdut...ora 1:27am 30 mai 2005. Suparat si nu stiu de ce.. sau nu vreau sa scriu eu aici de ce sunt... nu sunt multumit de viata asa cum e ea si asta ma doare, daca ar fi langa mine ar fi mai bine, dar nu e si ma doare, si simt ca iara pierd pe cineva, m-am saturat sa pierd , m-am saturat de societatea asta care mi-a interzis intotdeauna iubirea, m-am saturat sa nu vad ce am mai de pret, m-am saturat de tot, dar nu de toti.

Nu pot sa cer o viata fara de probleme , caci nu se poate dar...,offf,ma doare sufletul de tot, de tot ce se intampla, ma doare caci nu pot sa fiu cu o anumita persoana, ma doare iara ma doare...:((, acum ce sa fac iara sa spun ca poate nu e sortit, iara sa las pe mana unui asa zis Dumnezeu? poate sunt rau , chiar sunt, dar asta simt eu acum in momentele astea. De fiecare data cand am crezut ca iubesc si m-am simtit iubit , cineva a trebuit sa fie contra iar apoi sa aflu ca tot mai multa lume este contra si tot asa, pana a inteles si aceea persoana ca nu mai are rost si ca ar trebui sa nu mai ne stim .

Sa mai crezi in iubire? Sa mai crezi in ea? Nu stiu , sentimentul este frumos dar... in acelasi timp si dureros. Odata ce iubesti pe cineva risti, risti cel putzin sa pierzi pe aceea persoana, din nu stiu ce motiv...distanta.. societatea.. banii.. intotdeauna astea au fost piedicile mele, da stiu, nu m-am nascut intr-o familie in care sa am tot ce imi trebuie si sa ma doara in pula de bani si nu stiu mai ce. Daca era asa , eu nu eram cel de acum, asta o stiu sigur.

M-am saturat de incercarile si testele unui Dumnezeu. Viata ne o facem noi, asa cum e ea, ea este rezultatul gandirii noastre, oare asa o fi .. pe de o parte da pe de o parte nu, dar nu la asta vreau sa ajung ...ma abat de la drum, cel mai puternic sentiment care il cunoaste omul..iubirea...

Daca as mai avea puterea sa plang as plange dar nu mai am ... imi e ciuda de tot ce se intampla in viata mea si imi e ciuda ca viata este nedreapta si cu oameni dragi mie..asa cum e ea. Imi e ciuda ca nu am puterea de a schimba lucrurile in bine , si imi e ciuda ca nu am puterea de a scapa de aici. DA, viata este nedreapta !!!!!! Si gandirea asta nu imi o poate schimba nimeni .. ma rog aproape nimeni .

Am vazut cum pe copii ii bucura lucruri pe care noi oamenii "mai mari" ni se par obisnuite, da.. ei sunt inocenti si ne trecuti prin viata, asa este cel mai frumos. Imi e ciuda pe mine...si simt cum fierb de ciuda... :((( nu poti toata viata sa strangi in brate pe persoana draga, sa iti pui capul pe umarul ei, sa ii simti parfumul si asa sa treaca viata pe langa voi..moment de iubire trecator dar asa de frumos...liniste deplina.. siguranta.. pfffffff.