A murit Lenți-
Singurul impegat de mișcare pe care l-am cunoscut personal.
Cum asta?
Of, el n-a murit cum se moare-așa ca Anna Karenina-
El a murit de albăstreala ficatului.
Să vă spun drept?
Lenți era un pic cărturar
Îmi batea covorul pentru o bere și Heinrich cel verde
Și-mi povestea: despre o lampă.
Nu, nu a lui Aladin(!), a altcuiva...
Un fel de perpetumm mobile și-un grup de doctori savanți...
Pe scurt:-
Adio!
Adio, paletă rotundă,
Chipiu și sacou cu fireturi,
Acum,
Lenți e acoperit cu mușcate;
Acolo,
În biserica scufundată de la Beiuș.
De batiste de cremene.
De ochiul Leanei-vănat ca un tunnel
la capătul căruia se vede un motiv oriental-
Cubistul harterofil purtând pe umeri:
Cobilițele de ciuperci,
Fata și nepoții pădurarului,
Trenul proverbial pentru întârziere,
Birtul gării,
Din care
Un alt impegat de mișcare
Pleacă în noapte spre casă
Pe 10 cărări.
Tulai Doamne!
Daca mă întorc în orașul cu aromă de Huedin
La ora 5.30 dimineața
Cine o să-mi mai macine cafea la nisip
Pe bancheta din fața chioșcului de bilete
Cum cine?
Lenți, șeful de gară!