am drumuri nestinse în tălpi jumătate de fir de nisip caută sens rodire
uite nu mai folosesc visul pentru nașteri târzii nenumite stau adâncită în umbra firescului
fără lumini fără oglinzi fără trăsături așa cum te-ai obișnuit o dată cu somnul
dincolo de opac am urme pe umeri într-un an de roșu mă-ntorc
uite amăruie pe limbă linia aceea deșertică dintre noi caut să îmi potolesc setea
nu pot îți șoptesc hainele s-au făcut cărări de piatră nimănui îmi pierd chiar și uitările
dă-mi o mare prinsă de noi la ambele capete să-mi înec plecările m-așteaptă în jumătatea cealaltă
caută fir caută dor caută ochi atinși de lumină

nu nu mă grăbesc apusurile nu se regăsesc niciodată decât în braille pe buzele noastre