Moto:
Dacă-i dai nas lui Ivan
El se suie pe divan
Și se bagă sub ogheal
Și se-ntinde ca un cal...


Plecat-am sâmbătă din București
O ceată mare de băieți și fete
Vacanța s-o petrecem ca-n povești
Uitând de griji, necazuri și regrete

Cu vârsta medie de 50 plus
Dar tineri în gândire și simțire,
Nu ne păsa de anii ce s-au dus,
Aveam cu ineditul întâlnire...

Și Mircea ne era conducătorul,
Mare boier, un mare caracter;
Care acum trăia intens amorul
Burlacului, ajuns un om prosper...

Pe drum, făcurăm câteva escale
Care pe Mircea-l colorau în mov
Deoarece dorința dumisale
Era s-ajungem iute la Brașov

Unde iubita sa îl aștepta
Cu o prietenă de peste mări,
De-aceea se grăbea măria sa,
Era nervos și fornăia din nări...

În fine, mai pe seară am sosit
Chiar la Lucreția, la pensiune
Unde cu bucurie ne-au primit,
Cu băuturi și cu mâncăruri bune.

O nuntă de argint și două chefuri
Veneau ca să continue firesc,
Mușcând brutal din ale noastre lefuri
Dar petrecând în chip împărătesc.

Petrecerea se-ntinse multe zile
C-așa se cade între buni amici,
Am pus ușor pe noi, câteva kile
Și bluzele rămaseră cam mici...

Dar tot ce-ncepe are și-un sfârșit
Și a venit și ziua cea de vineri,
Atâta timp cât încă n-am murit
Înseamnă că mai suntem printre tineri...