De ce lasi ultima secunda din Univers,
ce ni s-a oferit, sa treaca asa?
De ce nu o opresti cu un sarut?
Nu-mi lasa lacrima sa curga...
Poate ca maine
obrazul meu fi-va brazdat
de amintiri ce timpul le-a uitat...
Nu lasa acum clipa ultimei placeri
sa ocoleasca imbratisarea dulce
a unui trecut fericit!
Si nu-i taia aripile
fluturelui ce se zbate
sa iasa iar la suprafata,
nu lasa lacrimile sa-l inece,
sa-i imbibe aripile cu otrava
unor tristeti adanci...
Nu lasa din nou ochii mei
sa planga pentru tine,
fiindca n-ai sa afli niciodata
ce se afla in mine
si afara mea,
in tot cuprinsul infinitului.
Oare mai poti lasa speranta
sa zboare intre noi,
mai poti da drumul pasiunii
ce ne-a legat pe amandoi?!
Mai bine lasa doar tacerea sa vorbeasca
si da-i drumul fricii sa plece,
nu opri in secunda noastra
doar piedici si temeri!
Prinde-mi iar cald mana
si sopteste-mi cuvinte de iubire.
Nu mai conteaza ce va fi maine!
Tu ofera-i ultimei clipe
ce ti-a fost teama pana acum
si atat...
Lasa aceasta secunda sa treaca
printr-un ultim sarut...


Iar acum lumina sa cada peste ploape,
caci de aici, in viata mea, va fi doar noapte.........