era încă o copilă care credea că paralela 45
ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr
noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol
sondele îngânându-i oftatul

prima ei păpușă a fost o marionetă
ale cărei ațe se încurcau mereu
cu ea-n brațe a cunoscut-o
într-o sala pardosită cu note muzicale
pe doamna Margareta
împărtășindu-i primele noțiuni de balet

timpul nu mai avea răbdare
devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei
unicul punct de referință din viața ei
abandonând brusc cuibul copilăriei
migrând spre o nouă lume

așa se trezi catapultată într-o sala mare
împrejmuită toată cu oglinzi
creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei
o confruntare permanentă stimulând autocontrol
și o atentă coordonare a mișcărilor

absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven
care-i asistau pașii dându-le muzicalitate
studiul desfășurat zi după zi
transforma corpul fetiței

tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se
arabescurile luau forma tehnică dorită
brațele prindeau grație sincronizând perfect
cu mișcările sinuoase ale corpului
iar sudoarea se prelingea pe la coate
picurând pe parchet atrăgând aprecierea maestrelor

părul strâns cu severitate într-un coc
cu zeci de agrafe ce obstacolau
ieșirea rebelă a firelor de păr
permitea gâtului să dea o ținută distinctă
o expresie artistică plină de candoare și rafinament
semănând tot mai mult cu o lebădă

tutuul și poantele agățate în cotlonul speranței
așteptau cuminți momentul ideal
glisând către lacul magic al lui Ceaikovski
a cărei măiestrie dădea continuitate pasiunii ei

dar noaptea sub o ploaie de stele
cortina viselor se deschidea
personificând-o pe frumoasa Odetta
pe care prințul Siegfried reușea s-o salveze
și cum iubirea-i mai presus de orice
blestemul vrajitorului se risipea
la cele dintâi raze ale aurorei