mi-am amintit de tine
din greșeală
într-o zi când îmi cercetam
amintirile
ca pe niște urme de cui
în palmă

atunci te-am văzut mai clar
ca niciodată
și am înțeles de ce erai
mereu obosit
de parcă fiecare popas
pe băncile satului
era o amânare

nu au fost totuși destule bănci
în satul nostru
și azi pricep de ce toate drumurile
ajung undeva
și poate și de ce unora
le e frică să plece