Plouă... și raceala ploii mă doare... îmi îngheață sufletul și imi descătușește amarul. Ploaia e pentru mine aducere aminte și viitor, e plină de speranțe și vise, de cutremure și fulgere, de zâmbete demult apuse și de iluzia zilei de mâine. Aș vrea să fii langa mine și să mă ții lung în brațe, să mă inunde căldura trupului tău și să mă înghețe răceala rațiunii tale,căci la tine simțirea se împiedică de ratiune. Mă cuprind trist cu brațele și mă scufund în visele rătăcite între faldurile nopții. Visez... te aud cum șoptești...oare pe mine mă cauți? Oare vocea ta pe mine mă cheamă, oare pe mine mă vrea? M- am rătăcit demult între lacrimi neplanse si dureri înnecate... iar dinspre tine simt răceala și apoi căldura...și iar răceala... Oare pe mine mă caută mâinile tale? Vrei sa mă vindeci sau să mă rănesti? Nu- mi pasă ce vrei, imi pasă că pari a nu ști ce vrei de la mine... dacă vrei să mă ranesti, te las- mă voi vindeca. Dacă mă cauți pentru a mă vindeca, te sfătuiesc să nu ma mai cauți. Sunt lînga tine, dar nu mă simți. Stau in umbra ta și nu mă simți. Gust tăcerea ta și aș vrea să vorbesc, dar nu pot. Nu mă lași să vorbesc, nu te lași să mă simți. Stau in tăcere si iți ascult bătăile inimii, aș vrea să bată măcar odata , o bătaie pentru mine. Dar inima ta imi e straină, nu ma lasă să intru.
Ochii tăi mă privesc dar nu mă văd, iar lacrimile mele stau și ele ascunse tăcute. Ar insemna să afli că sunt lângă tine dacă le- aș lăsa să cadă. Totul e tăcut și pustiu și ascuns și m- am rătăcit in umbra ta. Iar uneori cînd mă iei in brațe, mă rătacesc și acolo. Se spune că în palmă avem încriptată linia vieții și drumul destinului. Acolo undeva sunt sigură că te afli și tu. Încă nu am ajuns la tine, mai am drum de parcurs, mai am nopti de tăcere și vid.
Mă trezește un fulger... încă plouă, și încă doare visul pierdut între stropi. Simt mirosul tău si adorm... tăcere... privesc două trupuri, două umbre care se caută în noapte ... se vor gasi vreodata? Iluzia îmi susține speranța.
Alt fulger... căldura mâinilor tale o mai simt încă pe piele...numai daca ți- aș simți și gândurile atat de ușor... de ce te temi? De ce nu mă lași să te gasesc? Gândurile tale nu mă vor rani niciodata, nu vor distruge decît tăcerea. Ma doare tăcerea dintre noi si mă ard în răceala umbrei tale. Lasă- ma să te găsesc. Numai atunci vei ști că nu poți decît să vindeci, că nu mai ai ce rani, dar până atunci spune-mi că nu rătăcesc în zadar.
Dacă visez, ia- ma in brațe si ține-mă lung
Umple- mă cu tine și lasă focul tău sa patrundă în mine
Lasă gheața din el să mă- nghețe, nu- mi pasă...
Dacă visez, sarută- mă blând
E noapte acum și nu- mi pasă de mâine.

Mă trezește tăcerea...nu mai plouă... pe cer au ramas urme de fulger, iar tu dormi lângă mine și nu știi ce adâncă e tăcerea. Te ating și visele mă trag în adâncuri. Mă pierd, mă pierzi. Prin somn simt atingerea ta, și știu ca nu mai visez. A venit dimineața si inima imi spune că visele din timpul noptii s- au intors. Mă trezesc în tăcerea respirației tale, acoperită de umbra ta. Asta nu a fost ultima ploaie si nici ultima noapte. Fiindcă dormi, lasă- mă să-ti dezvălui un secret...