dormeam și timpul strecurat în așternut
m-a-mbrățișat și m-a avut
valuri, crescendo, fior la apogeu
același trup dar chipul altui eu

năvod ce-adun străbunii-n carnea grea
uitarea lor, părul albit
un idol țopăind din rit în rit
și toate urmele ce m-or urma

li-s ochii muți curgând în cataracte
și gurile bat aer veștejit
nou, vechi, amestec, amalgam
și-n ambră țipăt scrijelit