Bluza îi atârnă într-o parte
peste coapsă, relaxată.
nici nu ii pasă de soare
când merge
balansându-se leneș dintr-o parte în alta.
are să treacă prin piața aceea plină de dughene
unde miroase a lubenită veche
și va ajunge în stația aceea
cu multe mucuri de țigare pe asfalt.
i-aș sări în cale să îi spun NU!
nu are ce căuta prin locurile astea!
dar până la urmă ce ii frumos?
locul în care il țin eu nu îi mai bun.
are și el ghetouri, tomberoane...
așa îmi dau seama că frumosul
este în punga goală ce se învârte în jurul lui
încercând disperată să se facă observată,
frumosul este în amprenta ce a lăsat-o pe geamul din taxi,
este în praful pe care l-a ridicat pășind,
în mozaicul de vorbe
și în simplul sărut.