ceașca ta goală
urmele buzelor roșii ca soarele
pe fondul albastru
papucii de casă lîngă picioarele mele
aștept să te ridici din ei
să te așezi
să zîmbești.

vorbele tale aleargă
se lovesc de pereți pînă cad
apoi își revin
și aleargă din nou.

torn cafea sorb
aburii îți poartă mirosul
ochii negri clipesc din caimac
adulmec.

azi nu voi deschide geamurile
nici ușa
voi aștepta să te aduni
să te așezi la masă
vom sorbi
în tăcere.