E noapte, e târziu, nu am bani și nici somn. Sunt atât de nervos că nu privesc monitorul și realizez cu greu că nu am comutat pe sistemul de scris cu caractere românești.
Xena, al cărui nume, mi s-a explicat la adopție, se pronunță Zina, este un câine mare, negru și care este un uriaș de treizecișicinci de kilograme. Eu sunt al ei și nu ea este a mea. Acum mai bine de zece ani, după ce-mi murise o altă cățea din același neam, mare, negru și cu păr mult, am citit într-un ziar, că un adăpost canin e dispus să o ofere spre adopție. La vremea aceea aveam circa douăzeci de câini, buni apărători ai proprietății mărginite de un gard precar, prieteni devotați și scut împotriva unei comunități din Străulești, care adesea comitea incursiuni de aprovizionare. Răposata Vanda lăsase un gol, așa că, după ce m-am consultat cu doamna mea, am mers la adăpostul cu oferta. Eram șase pretendenți la mâna Xenei. Am propus celei care avea să decidă soarta uriașei să o lase să-și aleagă stăpânul. I-a dat drumul și ea m-a ales fără ezitare.
Acum are aproape cincisprezece ani și nu se simte bine. Am mers la un cabinet veterinar deschis nonstop. Medicii s-au trezit din somn, au făcut o radiografie la coloană, au luat probe de sânge , mi-au cântărit fata și i-ai luat temperatura. După ce i-au făcut două injecții și mi-au cerut 495 lei noi, m-au chemat și a doua zi. Inainte de a pleca am surprins câteva replici între medici, din care am dedus că urmau să plece pe undeva prin Franța, într-un concediu de două săptămâni. Am rămas dator cu ceva bani și am plecat acasă cu iubita cățelușă, încercând să mă gândesc de unde mai pot împrumuta bani să plătesc datoria și să merg la o nouă repriză de tratament. Nu am strâns decât 60 lei așa că a doua zi, cu rezultatele analizelor, am mers la un alt cabinet, în piața 16 Februarie. Temperatură, citit radiografii și buletinul de analize și , după ce am plătit 50 lei am fost trimes la un alt cabinet, pentru un alt test de sânge. Am aflat că ar mai trebui încă 50 lei pentru asta. Am făcut rost și de banii aceștia și am plecat la acel cabinet. Doctorița care făcea analizele nu funcționa nonostop așa că, după recoltarea sângelui am așteptat-o să apară. Așteptarea lângă un suflet drag, care suferă, este grea. Așteptând pe hol, am auzit o discuție între medicul veterinar și un alt tovarăș de breaslă, discuție din care am dedus că unul din cei doi nu-și luase bilete pentru Montecarlo iar celălalt îl dojenea, atenționându-l că așa a pățit și el anul trecut când a fost în Maldive, a lăsat totul pe ultimele zile și a fost nevoit să cheltuie mai mult. Am primit confirmarea bolii ce era suspicionată, adică babesioză. Am plecat la cabinetul care mă trimesese la analize și am început tratamentul. Când am primit trimiterea, la consultația de cu câteva ore în urmă, am plătit 50 lei și, ca într-o bâlbâială teribilă mi se cer alți 50 lei. Plătesc, dar gândul îmi era la faptul că a doua zi nu mai aveam alți 50 lei, dar trebuia să revin. Aparent fără legătură, întreb dacă doamna doctor a fost în concediu. Nemulțumirea interlocutoarei a fost evidentă privitor la faptul că Egiptul nu e Africa de Sud.
Am privit cățeaua mea dragă, care, alături de mulții ei tovarăși de suferință, care împreună cu stăpânii ce au mai multă dragoste decât bani, reușesc să asigure concediile necăjiților care sunt în slujba sănătății lor canine. Mâine dimineață va trebui să merg din nou la cabinet. Nu am bani și nici nu mă mai pot împrumuta. În grădină ,într-un colț, odihnesc, morți de bătrânețe sau de boli netratabile nouăsprezece căței ce mi-au fost dragi dar acum se odihnesc după lunga veghe asupra casei mele și a lor. Ce mă fac?
Montecarlo așteaptă și eu nu mai am de unde să mă împrumut. Voi fi nevoit să mai sap o groapă în grădină?
Voi reuși să mai prind un bilet la Montecarlo?
Va emite vreun cabinet vreodată o chitanță pentru sumele ce concură la binemeritata odihnă la Montecarlo?
Veți ajunge să mă vedeți, pe mine sau pe vreunul dintre EI, la știrile de la ora cinci?
Odihnă plăcută, domnilor. Noaptea e un sfetnic bun. Poate mai apucați biletele acelea și poate mai găsesc de unde să mai împrumut bani să nu fiți umiliți la un două stele printre străini, departe și cu dor de casă.