pe oameni ajungi să-i cunoști doar în momentul acela din urmă când îți lasă frenetic respirația în palme
- un abur pe care li-e greu să-l mai poarte
luându-ți în schimb certitudinea că pământul e o pasăre albă

atunci afli că a fi e începutul tuturor îndoielilor
că nu ești decât potirul-ramă – dovadă inconsistentă a altor năluci ca și tine
dar înveți să pășești în ritmul sufletului
așa, nefiresc și incongruent
ca o spiță desprinsă cu un capăt de roată

nu ne destăinuie nimeni că fricile zălogite se prefac în flașnete de ceară
ce te inundă lichid în momentul acela al universului
când împrejur nimeni nu râde nu flecărește nu rupe felii groase de viață
- atunci te așezi în miezul lucrurilor între curenți ca o arsură

atunci afli că a fi e începutul tuturor nebunilor