e-atâta toamnă între noi
și frunze și cuvinte aruncate-n ploi
văzduhul și-a pus frac de rege deprimat
suflând pomadă ruginie peste iubirile
ce-au fost odat`

nedumeriri plecate-n depărtări
privesc spre anotimpul florilor de prun
când adunam în pumni polen și întrebări
cândva menite să dispară-n fum

pe lujerul de liniște cresc astăzi spini
însângerând pământul de secetă uscat
cuvintele în glaciară eră au înghețat
iscând furtună și aerul irespirant

pe scenă s-a lăsat faldul cortinei
iar ornicul bătrân din casă a tăcut
i-a ruginit cadranu-n așteptare
neputând afla nici ceasul când în
rătăcire te-am pierdut


31 august 2009