oamenii cuburi cad mereu din cer
li se sparg pașii de asfalt
singurătatea țipă
cu aripa moartă...

oamenii cuburi cred
că
pot
rotunji distanțe
între ei și ei
sau între mine și tine
sau între cer și pământ
sau între viață și viață...


privesc și ascult...
prin mine
trece
strada...

înlăuntru afară...


mi-e dor de tine...
plouă!