câteodată
mi-aduc haina întunericului din vise și-nfășor aștrii cu ea
mă tăvălesc prin cenușa zilelor -
tribut anilor stinși
mă ridic pe locul sperietoarei
aștept vântul să împrăștie funinginea în urne
apuc gulerul negru și trag până se rupe umbra

astfel
flacăra încă sub piele