n-aveai cum să știi. frigul este singurul sânge
din această încăpere. nu mult.
doar cât să ne țină de mână. cât să ne țină în viață.
atât.
a început spunându-mi un lucru drăguț. mi-ai spus
sunt ultima ancoră care să te țină în loc. în viață.
am zâmbit nu știu dacă din tristețe sau din uitare

noaptea aceasta din noi s-a petrecut prea din timp

de pe acoperiș un porumbel de tabla cheamă singurătatea
înapoi în matcă

înapoi în noi.