Printre fulgi i-am dat căldura
Printre fulgi ea m-a incalzit
Iar iarna din pătura
Ne-a unit și ne-a iubit

Ne-am ascuns de ploi si ceață
Și am trăit doar pentru noi
In orașul mic de piatră
Și fără pic de noroi

Ea e fata din poveste

Și a trecut timpul,au trecut 5 ani.Ne-am iubit in noroiul vieții având grija să nu fim împreuna.Am lăsat lupta in seama altora,cred ca amândoi am crezut prea mult in noi încat ne-am permis orice,fara rezerve.Acum nu e zăpadă aici afară pe terasa cu palmieri,nici nu poate fi,aici e cald tot timpul anului,cred ca destinul m-a pedepsit sa fiu aici și să nu văd fulgi pe 28 noiembrie.Cred ca dacă eram in orașul fericirii aș fi ieșit din lumea noastră și aș fi numărat toți fulgii din cer,nu aș fi lasat nici unul fără sa fie numărat.Dar poate nu e zăpadă nici acolo,nu vreau sa știu....Nu ne-am jurat nimic și nici promisiuni prea multe nu ne-am făcut,noi doar ne-am iubit necondiționat și cum spuneam mai sus ne-am permis orice,fără rezerve.De foarte multe ori zâmbesc și privesc in urma ca la cea mai frumoasă poveste de dragoste,cu tristețe și bucurie in acelasi timp,dar nimic din astea nu se pot întampla pe 28 noiembrie.Știți de ce?nu aveți cum ști...dar sunt sigur că fiecare cititor de aici are un 28 noiembrie al lui.