Aș lua o rămurică
și aș înveșnici pe zăpadă numele tău.
Dar n-o fac... Tu știi de ce...
Sau aș zgîrîia banal "Te iubesc".
Ninsoarea densă va mușca lacom
din mărturisirea mea,
parcă de frică să nu rămînă repetentă
pentru toată luna martie,
suportînd cătăturile ostile
ale fantomelor obosite
de frumusețea recent încă admirată.
Deaceia, îți îmbrățișez privirea
ce a lunecat adineaori
pe o grămăjoară de buchii
așezate azi
cu mai multă acuratețe ca de obicei
și îmi rămîne pe buze gustul coctailului
din șoapta,atingerea și poate dorința ta.
Savurez acest must amețitor,
ce se prelinge prin mădulare
ca un sărut lung,disperat
răspunzîndu-ți:"Somn ușor, iubite.
Pe mîine"