pe alei zăpadă
în plimbarea mea
albul mă orbește
fulgii de nea ce
mă lovesc în față
aproape că mă enervează
mă apropii cuminte
de o bancă
feresc zăpada cu mâna
și simt cum se topește
în palmă
mă așez
privesc arborii gicanți
în timp ce frigul
îmi pătrunde treptat în oase
mă dor sânii și încerc
săi acopăr cu mâinile
un bărbat mă privește cu poftă
îl înjur în gând mă ridic
și pornesc cu pași repezi spre casă
"al naibii bărbați"