Sunt inchis in lumea ta!
E gri si e frig…si sunt inchis intre peretii camerei ,inchis intre peretii creierului, si printre acesti neuroni fanatici si ma pierd in visul de mai devreme…ce parea atat de real ce-l vroiam atat de real .Vreau o cheie,vreau sa evadez,vreau sa fug.
(Eu sunt cea care fuge mereu,cand sufar fug,cand plang fug ,cand zambesc fug si cand traiesc fug)
Peretii camerei sunt desenati in gri si negru iar tavanul e cerul.EL nu-si da seama de asta …crede ca e doar o alta halucinatie…A inceput sa-si loveasca capul de pereti….ii sangereaza dar EI nu-I pasa …il tine inchis in mintea ei…plange dar nu-I pasa,tipa nu-i pasa….moare..nu-i pasa …Probabil asta a vrut de la inceput…sa-l omoare ca sa nu mai fuga de el…
A murit ..iar camera nu mai e gri e ropsie plina cu sangele lui..iar ochii ei ..ochii ei…ochii ei erau inexistenti..ea orbise…