Am așteptat atât de mult fiecare clipa de fericire, de izbânda si uitare. Am așteptat neîmplinita dorința, nespusa vorba si nebuna iluzie. Am așteptat ca tot neajunsul minții mele sa se transforme în scrum,într-un nimic iremediabil.Am așteptat ca privirea ta ilustrativă să nu mă mai cuprindă,să nu mă mai studieze si verifice, parcă scanându-mă pe alocuri.Am așteptat ca totul să se sfarseasca repede asa cum drept vorbind și incepuse,nu din ambiție sau orgoliu ci uitare și siguranță.Am așteptat ca în fiecare părticică din mine să se sădeasca un "adio" necruțator ce m-ar îmbata cu profunzimea lui.Am așteptat glasul ruginit de prea mult fum , sa-mi cante uitarea,și placuta-mi atingere să-mi strige dorul.Am așteptat ca privirea celor doi , să se inunde în tornada focurilor aprinse prea târziu. Am așteptat orele să scurgă momentul emanarii tale naive. Am așteptat vise străvezii fără coșmaruri iluzorii.
Am găsit răsturnată clepsidra vieții, prea răsturnata si amețita de un ghimpe prins de plecarea cruciala a ta.Am găsit liniștea tulburătoare a amintirilor, am găsit uitarea și plăcuta-mi prezența, m-am găsit pe mine într-o lume prea cenușie si sufocantă.