Ascunde-mă Doamne
de ochii acestei vieți,
să nu mă vadă înșirând
mărgăritarele lacrimilor mele,
pe obrajii dimineților ei.
Ascunde-mă în răsăritul
primilor zori,
din stâncă sparge-mi izvoare,
rănile toate să mi le spăl.
Ascunde-mă timp
numai de-o lacrimă,
atât mi-ar fi deajuns să-mi cuprind
viața-n privire și să-i respir strigătul
ce-mi răsună în vintre.
Mai ușor i-aș găsi apoi drumul
spre înserare.





1 februarie 2010.