o lumânare nu se aprinde niciodată singură
e o mână care tremură și
reușește apăsarea finală pe trăgaciul brichetei –
când mâna e a ta proștii consideră cazul sinucidere

_______________




dacă există, acum lumea probabil se tăvălește de râs –
ei spun că asta înseamnă să trăiești
și mă întreb stupid
cât de jos se pot ei tăvăli
ce contează
mă uit la mâna mea exact ca mâna lui tata
tata nu-i dumnezeu
e un înger care moare de râs și nu mă mai recunoaște
îmi spune să-i mângâi corpul -
am în ochi lacrimi de fericire tata mă iubește
abia când nu mai știe cine sunt el mă iubește
îi strâng mâna cu grijă de parcă
am încheia un pact istoric

noi doi tată suferim de naturalețe
ne place să umblăm cu adevăruri așa cum alții
umblă cu amante apoi consideră chiar și dansul un viciu -
și culmea, ne cred pe noi ipocriți
tată tu ai fost libertatea mea biblia mea
de la tine am învățat că ceilalți sunt nedrepți
încă nu știu să-i iert și să întorc obrazul
noi tată ne știm
noi suntem atât de curați încât
pentru ei ăsta e adevăratul viciu
îmi ridic privirea spre tine cu mândrie

tată ei nu ți-au înțeles urletele
ochii injectați de furie
eu știam că e de fapt neputință
ceilalți nu știu ce înseamnă să fii curat
alcoolul e de fapt o gumă de șters
te curăță interior în toate sensurile și direcțiile
te golește de înțeles te șterge din viață

nimeni nu te-a dezvățat
ai rămas cu un gest obsesiv
mereu duci sticle pline la gură
probabil vrei să golești totul
să poți să pleci fără regrete

tată sunt goală de sens
ne-am întâlnit accidental pe aici
la fel cum accidental unii bagă cuțitul în alții

adevărat îți spun tată, nu există sinucideri
până la urmă viața ne termină pe toți