fructul are un copac nedigerat


muțenia își ține gura lipită de geamul înghețat miros a cozonac amintirile mele

tăcerea stă bătrânește pe scăunelul bunicului tăcerea are odaie cu poze alb-negru pozele sunt îngălbenite pe spate ca mâinile bunicii

aici întunericul are tavan și are o lumânare pe masă nu am adormit niciodată cu lumina aprinsă ca-n filmele americane

urletul n-are nimic de spus ține capul plecat și o muzicuță în palmele-i reci copiii de-atunci au crescut muzicuța a surzit la moartea bunicilor

dacă ești atent liniștea are un nufăr în oglindă albește încăperea

cuvintele rămase au toate vagoanele goale întrebările au un cârlig cârligul ridică din apă trupul neînsuflețit al prezentului

trezirea are un ochi stângaci nu m-am trezit la timp să ridic vreun zmeu alături de bunul meu

oboseala are cârje le folosesc până ce mi se tocesc coatele

boala are un nume boala are privirea blândă a rădăcinilor ce m-au ținut în brațe durerea are un trup moartea n-are nimic

copila are o temniță în care mai intră și astăzi să hrănească porumbeii

temnița are copilă

singurătatea mă are pe mine marginile au porțile larg deschise

drumul are un sfârșit drumul ia un străin în brațe nedumerirea de-atunci avea lună plină



aplauzele au sfori.