spitalul părea
un carnaval al orbilor
am adormit pe o bancă în sala de așteptare
visam că umblă prin lume
cu picioare lungi
poeme despre noi
când încă stăteam conectați
și inventam
conversații despre ploaie

fiecare avem pe undeva uitată
o casablanca
și un loc magic de care să ne amintim


"nouă ne-a mai rămas parisul, igor"