*
… una dintre marile mele amintiri a revenit cu o modestie mai transparentă decât orice închipuire depășită pe sensul interzis din trafic [uitasem să-mi pun în buzunar nelipsitul pachețel cu șervețele – pentru orice eventualitate ele (șervețelele) șterg cu viața lor ochelarii și îți dau și îți și lasă sentimentul securității absolute; așa cum numai becurile de siguranță sunt în stare să-ți ofere siguranță din pură nesimțire (acestea au și fasunguri!)]; însă ea bătuse-n ușă cu vechiul baston ușor de recunoscut... din motive independente de mine și bastoanele au o identitate anume (mai mult sau mai puțin liber consimțită)

**
era dimineață și ploua: ploua ca la balamuc! – foarte multe scrumiere pluteau nehotărâte fiindcă prin aer nu se simțeau ca la ele acasă unde-și puteau vărsa și chiștoacele și scrumul pe unde voiau ele...

[din neglijență nu-mi mai cumpărasem un adaptor pentru baston așa că mi-am reflectat complet suspiciunea în fața dezastrului ce avea să intervină ca o fatalitate: uneori te ia groaza fără menajamente!]

***
ultima rămășiță a decenței m-a tras de mânecă (aceasta este mâneca mea veșnic recunoscătoare!) și m-a condus către vizorul familiarezistent cu mine și mare amator de amintiri de-ale mele; când am dat să mă uit mi s-a pus pata înainte de orice eventualitate