Îngăduie-mi, o Doamne,
mult prea mult Te iubesc,
și încerc din toate răsputerile
să comunic cu toată lumea,
dar nu reușesc...
și fiindcă nu voiesc să te pierd
îți mărturisesc
a evenimentelor derulare
auzind la cei mulți
cum, că lor li se pare
din al credinței vad strămoșesc,
despre vise și vedenii,
c-ar fi numai o înșelare.

Că a Ta Divină Lucrare
ar fi confuzii, păcălire
imaginații cețoase, dezamăgire
că nu acesta este “Adevărul”
pe care, eu l-am scris despre Tine.

Că stilul meu de prezentare
al Cerescului Divin de Sus
plin de inspirație
și iluminare
n-ar veni de la Tine, Iisus.

Că minunata și negrăita
CHEMARE,
neprețuită de noi
n-ar avea nicio importanță,
chiar nicio valoare
sufletelor noastre
ca stare înnobilitoare.

Dar, a Ta Mână
să intervină
și din al Tău Potir
să reverse Harul
și Adevărul
ca o nestemată cunună
actualizând în memoria noastră
“LUCRAREA TA DIVINÔ.