O fi poate un specific național, felul ăsta incomparabil cu vreun alt stil de guvernare european de a te bîlbîi și a te împiedica de propriile picioare. Sincer speram că noua guvernare a „pipăit” lumina de la capătul tunelului tranziției, că în sfîrșit peste „biata noastră humă”, din scrumul comunismului totalitar a regenerat triumfător democrația. O zic nu doar ca jurnalist, dar și ca simplu votant al unui partid din AIE. Speram și probabil visam cu ochii deschiși, la fel cum liderii AIE se visau noi Magelani și noi Columbi abia gustînd din „Sfîntul Graal” al Puterii. Timpul însă le așază pe toate.

Apropo de timp, cel care i-a pus timpului căpăstru și îl ține bine de hățuri, Constantin Tănase, bunăoară a exclamat pe bună dreptate: „Noi, jurnaliștii militanți, ne-am făcut datoria, am contribuit la demolarea odioasei guvernări comuniste, iar față de noii guvernanți trebuie să avem același comportament critic necruțător ca și față de foștii…” Nu știu cîtă sinceritate a fost investită în aceste cuvinte, dar cel puțin aparența transmite un adevăr. Și încă ce adevăr.

Adevărul este adevăr. Precum și legea este lege. Legea fundamentală în vigoare – constituția – obligă la desfășurarea alegerilor parlamentare anticipate, parlamentul moldovean urmînd să fie dizolvat, deoarece nu a reușit alegerea unui președinte în două tururi de scrutin. În această direcție bat și comuniștii, dar și (atenție!) semnalele diplomatice: experții internaționali, SUA, OSCE și mult-stimata Comisie de la Veneția, organism al Consiliului Europei, consultat de AIE în problema reformei constituționale.

Invitînd reprezentanții Comisiei de la Veneția la Chișinău, liderii AIE s-au cam grăbit să recunoască că vor ține cont de poziția încă nedeclarată a acesteia. Mai apoi, împiedicîndu-se de propriile picioare, aliații s-au simțit nevoiți să conteste o decizie, inițial salutată, care le ia pămîntul de sub picioare. Se vede că nu mai contează nici sprijinul european cînd propriul fund arde.

De ce totuși atît de încăpățînat AIE-iștii vor prin referendum să evite aceste alegeri (inevitabile)? Pentru a prelungi cursul reformelor? Pentru a ieși din criza politică? Pentru a menține încrederea pe care cetățenii o au în Alianță? Mai credibil sună: pentru a-și prelungi mandatul de guvernare. Iar din moment ce existența (prelungită) a AIE contravine actualei constituții, constituția automat a ajuns să contravină Alianței. Deci trebuie modificată.

Pentru a nu fi atît de evident instinctul psihologic de autoconservare al AIE, atenția de pe articolul 78 (despre alegerea președintelui Republicii Moldova), pe care PCRM vrea s-o aducă în capul mesei, a fost lejer deplasată spre controversatul articol 13, cu retorica caracteristică: „Consfințirea limbii române ca limbă oficială”. Dar și prin acest bluf de școlar aliații au dat-o în bară, bîlbîindu-se (gest devenit deja caracteristic). S-a dovedit că specificarea clară a denumirii limbii (fără trimiteri și paranteze) este un subiect delicat și sensibil care duce la „divizarea societății”, deci nu trebuie abordat.

Și aici cu jumătăți de măsură (ca și în gălăgiosul proiect de „renaștere cinematografică”). Păcat doar de acei oameni de cultură care cu toată sinceritatea s-au auto-oferit în susținerea acestui proiect, crezînd că obiectivul său strategic este „trezirea conștiinței naționale, demnității, verticalității fiecărui cetățean al acestui neam la moment de cumpănă” (Literatura și Arta, nr. 11, pag.2).

Scumpi aleși ai poporului, „sfinți Gheorghe biruitori” ai comunismului, înainte de a pierde în masă susținătorii (nu un mandat-două la care s-a referit dl Ghimpu), cît încă mai aveți un raiting ridicat, mă adresez cu sugestia de a vă conduce de lege și de a vă întoarce privirea (de la spatele bodygarzilor) spre cetățeni. Mai aveți timp să vă cizelați bîlbîiala și să renunțați la jumătăți de măsură înainte ca alegerile anticipate să pună într-adevăr sfîrșitul (nu pauza) guvernării democratice.

Așa să vă ajute Dumnezeu!