cu fiecare cerc zidit-am toartă
și cerul fruntea-aici își odihnea
străbuna s-a zidit ca amintire
obol străbunul obiceiu-și da
bunii-au zidit și lacrimă și datini
și-aici au botezat și au murit
ai mei părinți cu dragoste și-albastru
istoria-ndreptau strângând din dinți
aici urzit-am vise, nașteri și speranță
și treaba mi-o făceam cum am văzut
am strâns pe furcă nori și-am tors furtună
și morții mi-i chemam la șezători
din ușă-n zori pornea drum fără de sfârșit
și noaptea-l încurba și mă lăsa la ușă
cu viața trântă dreaptă-am prăznuit
și-n casă nu am fost nicicând păpușă
stăpân i-am fost și slugă cu zălog
dar mi-am boltit trăirea cu un rost
aici în casă numai eu și Dumnezeu
mai răscolim cenușa timpului ce-a fost
în cuib m-am tras cu aripă zdrobită
și visele c-o moarte le-am vopsit
am plâns apa odihnei nedorite
țesută-n pânza fără de sfârșit
așa dospea tăcerea-n ochii Bunei
și da să se anine-n fir ușor
timpul se rupe pânză sfâșiată
și lumile s-nnoadă-aici cu-n dor