mâna mea la vreo două cvartale mai încolo
desprinde cu încetinitorul coaja de pe rană
sub groapă
o mare de flori înfierbate
crestează la capete pământul

o ultimă noapte
bulboane de gânduri se strâng în tine
rădăcini smulse de ape
îți vine să vomiți în inimă
și ochi
și oase
din pridvor se aude cerul
cum se rostogolește peste moarte