ALBÃ MIREASÃ

Tu mă cauți, Albă Mireasă,
Să mă îmbrățișezi frigidă,
Nu am frică de-a ta coasă,
Cu nemurirea ta rigidă.

De tine chiar nu-mi pasă,
Nici de negura ta rece,
Până îmi vei fi mireasă,
Multă vreme va mai trece.

Tu nu vezi că nu te chem,
Luptându-mă cu suferinți,
Greul nu îl blestem,
Tărie am de la părinți.

Privesc norii azurii,
Și când sunt întunecați,
Mă pierd în adânci reverii,
Nu! Încă nu vă îndoliați!