Ne aflăm la începutul sfârșitului sau sfârșitul sfârșitului? România este la fel ca un corp invadat de căpușe, de la cele mai mici, la cele mai uriașe, care o sug încontinuu fără un minim de răgaz. După douăzeci de ani de "supt", este firesc să bănuim, chiar să credem, că țara asta este pe cale să-și dea obștescul sfârșit după o lungă istorie agonizantă.
România este în metastază. Era și normal să se ajungă la acest punct terminus. Ideologia banului și ideologia salariului au subminat națiunea la rădăcini, au subminat orice firavă idee de conștiință și identitate națională, au subminat respectul și mândria de a fi român. Sfârșitul dictaturii comuniste a însemnat începutul "dictaturii" banului a clasei politice. Conștiința și politica națională a României este ideologia banului a clasei politice. Această clasă sau mai bine-zis castă, cu cât are mai mult, cu atât i se pare că are prea puțin, de aceea nu cred că vom scăpa vreodată de ea.
Clasa politica este tumoarea României. Doar o putere divină, va reuși să schimbe direcția autodistructivă a țării. Sau poate o nouă revoluție, ori revenirea Regelui, ori federalizarea sau dezmembrarea țării în regiunile sale istorice. Toate scenariile sunt posibile și toate sunt mai bune decât clasa politică care de douăzeci de ani secătuiește țara.
Mai poate fi România o țară care să aparțină poporului român? Începutul unei astfel de renașteri are o singură condiție, depășirea ideologiei salariului. Atâta timp cât pentru români, țara este doar salariul pe care îl primește lună de lună, România va muri. Prin salar, clasa politică a anesteziat, imobilizat și îndobitocit o nație întreagă. Prin salar a fost și este spălat creierul românilor.
Þara nu este doar banul primit pentru a trăi decent sau pentru a supraviețui, țara este restul pe care l-am uitat și refuzăm să ni-l mai aducem aminte: conștiință, identitate, onoare și respect, muncă și luptă pentru autoafirmare și autoguvernare. Pot părea cuvinte desuete și demodate, dar fără aceste valori, România nicicând n-ar fi existat.
România mai are o singură șansă, aceea pe care i-o va acorda însuși poporul român. Depinde de noi dacă "metastaza" țării va însemna sfârșitul sau începutul unei renașteri sau metamorfoze. Este timpul unei redeșteptări naționale din "somnul" celor douăzeci de ani de dictatură a "băieților deștepți", este timpul ca România să fie a noastră.