Spuneai că vrei să-ți potolești setea,
nu ți-e teamă că n-ai să mai pleci?
Calul te-așteaptă să treci prin bucla timpului.
Mi-e dor de apa dulce
prelinsă prin aurul Olteniei.
Încă mai sunt....
și calul mă așteptă în prag
cu o tipsie plină de jar.
Ce vuiet urcă în noapte,
smoala inundă cerul.
Doar ea,
insensibilă și rece
perlă din aduncuri
spintecă talazurile.
Urc coama unui val, din marea liniștii,
încet, încet un fulg scăpat din nanghini
mă cheamă
o noua zi s-a scurs printre flori.