S-a răsturnat sfințirea
Din legile înălțării;
S-a pus în corzi iubirea
Prin tenta degradării;


Ori trupul viu năvalnic
Pătruns de-o adiere,
A coborât mai tainic,
Furând doar o plăcere;

Și toate-n val de patimi
Ascunse de întuneric,
Furau din stele lacrimi,
Spre chipul tău angelic!

S-a dereglat tot spațiul
Din clipa de tăcere,
S-a compromis eternul,
Doar pentru-o mângâiere...

Când toate s-au reluat,
Mișcare, spațiu, timp,
ÃŽn starea ce-a urmat,
Ne-a curs un anotimp...

Atunci fiori de teamă,
M-au copleșit o clipă,
C-am mai trecut o vamă,
Doi îngeri pe-o aripă...