Singuratatea e un sentiment ciudat,
Un gol in suflet care roade neincetat
In minte i-ti creaza sentimente zbuciumate,
Facand din tine un visitor in noapte.


Sint strins in mijlocul unor idei neconcepute,
Am miinile legate de parca sunt cusute
O elegie a noptiilor cu luna stralucind pe cer
Strabate al meu gand ce-I cufundat intr-un mister.


Ce pot face acum cand singuratatea ma inconjoara,
Iubirea dintre noi a existat acum odinioara
Acum ea sa prabusit si in urma a lasat durere
Ranind o inima ce plange de acum in tacere

In mintea mea matura de cuvinte demne, Straluce o lumina orbitoare ce da semne
Ar vrea ca din oceanul plin de ape o salvare,
Din valsul noriilor ce ploaie risipesc sa apara soare


M-am incrispat pe sufletul meu sincer,
Caci am iubit o fata cu chipul ca de inger
Ea reflecta lumina zilei ce o traiam
Dar soarta a facut sa pierd tot ce aveam


Nesansa ce o detest m-a zdruncinat profound,
Si amintirea a lovito in al meu gand
Nimic din tot cea fost n-o sa renasca iar,
Se va topi in suferinta si amar.

coserea dorinel