offf tu...neajunsa floare de colt...din albu'ti firii tale tu, sfintita faptura, ma chemi sa te culeg cu sufletul, ma chemi...sa ma culegi cu zambetul. Si urc...prin prapastiile cerurilor spre tine, mai sus de cer,mai sus de ochiul lumii, mai sus de gandurile mele spre varful lumii tale ingeresti, mai sus de al noualea cer tot mai sus..pana la Dumnezeu.Iar tu ma chemi, cu glasul gandului soptit in visul de printesa, ma chemi in fulgul de zapada ce'mi cade pe obraz,topindu'se...ascunzandu'se'n gropita lui, ma chemi..sa fiu al tau, cu suflet,cu gand ,cu trup..intreg al tau,numai al tau..off fiinta nefiinta, offf tu albule fara de margini. iar eu vin..vin cu suflet doritor de rastignire,cu soapta strivita sub calcaiul degetelului tau apasat pe buzele'mi fierbinti si pline, cu inima zdrobita
de bataile ei,vin...cu mine tot..cu dorinta de viata de a fi intreg al tau
offf cuvintelor...cazute ,pamantene aschii ce'mi frange'ti inima in neputinta voastra de a'mi face auzit sufletul..frangeti'va faptura in arderea de tot, ca un ultim omagiu , ca o jerta a intregii lumi adusa aceleia ce singura,pe asta lume, merita o astfel de jertfa ca din cenusa voastra,eu, sa plamadesc alte cuvinte,dandu'le suflu de viata din sufletul meu
offf tu minunato...au stii tu cat de mult te iubesc? au stii tu, Nufar pur al nestinselor,eternelor rasarituri, cat de mult te iubesc?