nu știu ce dracu e cu mine
nici nu pot să-ți mai spun pe ocolite/nu mai pot/
singurătatea n-o mai pot prinde într-o formulă
cerebrală
așa, pe gustul tău
durerea asta n-o mai pot agăța în cuier și o
rostogolesc după mine către acel punct fix
acea fericire grasă care să ne înghită cu totul
elena eu nu mă mai găsesc
știi
am vopsit camera bunicului
singur am ucis toți păienjenii tot praful
mi-am făcut o listă cu toate cărțile de aici
am citit ciuma lui camus și patima lui micu
e un colț de rai aici dar brusc țâșnesc
siluete din parchet umbre unduiesc pe tavan
și pereții se înghesuie în mine și respir greu
respir tot mai greu tot mai singur
îmi spun că e doar vopseaua că acel blestemat
oriental red m-a închis ca-ntr-o cușcă
în rest
stau la măsuță și privesc prin perdeaua
cea nouă și vișinie o lume-vișină
un cer-vișină respirând tragicul aer-vișină
da, știu la ce te gândești
și mie mi-e greață mi-e amar și mi-e acru

ce să-ți mai spun
merg și tac fumez și privesc fix locul în care
urmează să calc mă spăl pe dinți de cinci ori
pe zi, doar-doar te-oi vedea pe tine dincolo de
oglindă
pe fete le ocolesc fug
mi-e greu să văd în fiecare firimituri din tine
aia are buze subțiri și moi ca ale tale
aia are bubițe pe mâini de la epilator
aia are părul tău negru și lung prietena ei
are ochi negri și tragici și tot așa
am slăbit mi-am tatuat o chestie ciudată pe spate
un soi de pasăre phoenix care nu se va mai trezi
niciodată din sine-i
scriu baliverne romanul nu l-am terminat
dar am avansat puștoaico, am avansat

lumea crede că ile s-a transformat în elena
că ileana e elena
ceea ce nu e chiar greșit
dar să-ți spun, elena
ile era o femeie creată din toate femeile
am ciopârțit toate femeile și a apărut ile
un amestec de carne oase lacrimi țâțe
un ceva plăsmuit practic din mine
dar firește
ile erai și tu, elena

în fine
nu îmi e ușor să scriu așa
și nu văd rostul acestui jurnal de august
acest monolog fără noimă
și totuși pentru mine
august e doar durere și

oriental red