s-a întâmplat să-l întâlnesc în visul de azi noapte pe când stăteam de vorbă despre Cain și Abel s-a oprit brusc din vorbit și m-a întrebat despre prietenia lui Gellu Naum cu Simona Popescu apoi mi-a spus să-i povestesc despre plecarea lui


calm
cu inima deschisă
pe dureri cântate blând
cald și rar și-n apăsare
pune un accent în gând


se oprește-n seara asta
că-i din drum străvechi și plin
cu cărările stelare
prin livada cu pelin
roșu roșu rooooooooooooșu vin


luna e rotundă-n ceață
versul tău s-a limpezit
ți-ai lipit țeava de tâmplă
și oglinda s-a stropit…


s-au limpezit apele peste tot unde erau de limpezit
acolo unde ard stelele cărările inimii coboară din mine spre mare



“... formele embrionare fac muguri, lujeri, boboci, flori... totul cu migala unei opriri în nemărginirea timpului... fără grabă, precum mișcarea astrelor, într-o gramatică cabalistică a culorilor și a formelor...”



coincidența este aceea în care stau semnele vii
încolțind înmugurind înflorind
adu-ți aminte de boabele de lămâi
lăsate la încolțit
grija cu care ai crescut lămâiul acela
îți plăceau “lămâii amari ai Ciprului” și-ai uitat


uitasem că-n cele din urmă ai traversat peretele
și-ai dispărut într-un desen din atelier





(Constanța, 20 noiembrie, 2010
după Iași, 20 noiembrie, 1897)