zilnic trec prin locuri ce tac
nebunia-mi cere să zdrobesc fragilele străzi și crinii
ce par rătăciți cu veșminte murdare

nu îndrăznesc să divorțez de soartă
aripile înțepenite se zbat fără putință
ochi-s tulburi iar răsuflarea-i suferindă

sunt răpusă
mă dor cuvintele cristalizate
coșmaruri crude cu plăcere bolnavă mă devastează
în suflet infuzează venin și-l oțetesc
sărutul tău a prins un gust dulceag
chipul s-a innegurat

știu că am obosit
e prea greu jugul vieții
sunt un animal rănit