De pe-o ramură de brad
aripi de vânt se preling în iarbă,
pătând în alb verdele trist al iernii
valuri de cer se avântă spre infinit
chemând haite flămânde de soare
pete negre, roiesc așteptând
aripi de vânt,
aripi de iubire gânguresc trist printre stele,
un girofar străpunge violent
tăcerea așteptărilor pierdute
pe o scară de foc împietrită in uitare,
un pui de om adună aripi de stele
risipite pe derdelușul vieții,
învățând să pășească.
Cu genunchii sângerânzi
se agață de o lume de piatră…
e liniște in paradis,
doar soarele timid se strecoară printre stânci,
suntem încă vii….