...și cartea a rămas deschisă la o altă pagină.Capitolul de abia a început.Fata își savurează povestea.Soarbe fiecare cuvant,varsă lacrimi și tremură de emoție.E nerăbdătoare.O așteaptă un alt început.O așteaptă marea,o provoacă munții, o iubește soarele.Vrea să se întoarcă,dar pagina nu se mai da înapoi.Și continuă să citească.E copleșită de noi idealuri, o fascinează atatea dorințe, o cuprind senzații neștiutoare.Poate că nu mai vrea să rămână aici.Și se chinuie să mai citească încă o dată pagina anterioară.Dar nu poate.Nu poate rosti cuvintele.Își aduce aminte de ele,dar se regăsește pe aceeași pagină.Nu poate sta mult pe ea.Cuvintele se citesc repede și în curând se va termina.Trebuie să facă ceva.Trebuie să se decidă.Timpul trece,iar zilele parcă nu o mai ascultă,nu mai sunt de partea ei.Nu s-a regăsit niciodată într-o incertitudine așa de mare.Privește pe fereastră.Vede întreg orașul.Vede pământ pe care oamenii și-au creat așezări.Pe care oamenii l-au cultivat, l-au iubit,protejat sau distrus.Observă evoluție și regres.Observă frumuseți și mizerii.Observă schimbari.Orice gând pe care îl ai,orice decizie pe care o faci conduce spre o schimbare sau spre formarea ei.Însă tu ești cel care are grijă de tonul noutății,de omul care vei ajunge într-o zi să fii.Poți fi un derivat al bunătății sau opusul.Cand te decizi să dai pagina trebuie să ai grijă.Cartea e valoroasă,iar foile sale fine nu au voie să fie îndoite.Se șifonează și așa rămân.Iar ție îți vor rămâne întipărite pe fundalul memoriei clipele în care ai rupt o pagină,pentru că nu ți-a plăcut sau pur și simplu ai îndoit o.Trebuie să ai grijă cum dai pagina,pentru ca aceasta să fie imaculată și frumoasă mereu.Fata privește în continuare pe fereastră.Este ascunsă sub perdea.Nu o poate zări nimeni.Și admiră priveliștea care i se așterne în fața ochilor.Vede din nou același pământ.Și încearcă să și-l imagineze într-un alt mod.Vede alți oameni și alte tipuri de clădiri.O altă poziționare a lor.Vede alte străzi,care duc spre alte destinații.Vede copaci înfloriți și flori pe marginea trotuarelor.Vede mămici cu copii. Vede oameni care se îmbrățișează.Încearcă să găsească o variantă mai buna a ceea ce observă de fapt.Dar nu ajunge să creadă decât într-o singură concluzie.Și anume că oricât ai încerca să schimbi lucrurile în altceva,în ceva la care visezi tu demult să se întample,ele tot mai frumoase sunt acolo unde se află în realitate.Pentru că privind în ansamblu peisajul e superb.Însă dacă faci ca una dintre parțile sale să lipsească înlocuind-o, atunci nu va mai fi nimic la fel.Va fi diferit și rolurile se schimbă,totul se complică.Oricât a încercat să își imagineze un prezent mai bun nu a reușit să săvârșească nicio creație în mintea sa,pentru că nu reușea de fapt să realizeze că prezentul,însuși,este cea mai bună variantă. Pagina este pe sfârșite.Cuvintele sunt pline de tensiune și dragoste.Se deschide ușa ,iar zgomotul o face să tresară.Dă perdeaua la o parte.Îl zărește pe el.E lângă ea.Îi dă mâna,iar căldura sa o copleșește.
Cuvintele paginii urmatoare încep să țipe,formând umbre pe pereți...Capitolul continuă,paginile zboară..