aceeași poveste
a primei ore din zi
gândurile-și iau loc unul altuia
cândva le notam febril
să nu se piardă vreunul
acum le las să treacă prin tâmpla mea
precum glonțul acestor zile

ai grijă
ia-o încet
și taci
……………………………………………
nu trebuie să înveți nimic pe de rost
nu-ți ocupa mintea cu ce și cum
ia-o încet înainte
eu aștept să se coacă prunele de Crăciun
vorba poetului:
“i crashed with you at the end of the war”
(nu știu de unde a luat Silvia Mateescu versul acesta
nici cine este aceasta fată/femeie/doamnă
dar chestia cu războiul se potrivește
până la urmă
se potrivesc și întrebările ei

“am timp să te învăț pe de rost? am timp?
zi-mi numărătoarea inversă”).
…………………………………….
Din culise, o voce pregătește intrarea-n scenă. Sigur îmi va scrie zilele astea. La despărțire mi-a spus: Constanța pe care uităm s-o iubim.
După momente de așteptare, copilul intră-n scenă . Tine în mână o sticluță goală în care se uită insistent. Apoi ridică ochii încet, ca într-un film indian. Privește disperat, căutându-și mama. Cand dă de ea, aceasta tresare și spune cu glas tare:
De vrei să-ți spuuuuun? De aici, copilul singur, sau amândoi, (după situație).
De vrei să-ți spun?
În sticluța de Crăciun
Am găsit un brad și-un prun

(Mama, nu departe de copil, ajută copilul la strofa a doua, …)
în brăduț un globuleț
și în prun un nătăfleț
care s-a uitat la mine
și mi-a zis
să tac

(Aici, copilul se inclină. Așteaptă să se termine aplauzele. Apoi continuă)
.
eu nu tac
de vrei să-ți spun
în sticluța de Crăciun
am găsit un brad și-un prun
în brăduț un globuleț

și în prun un nătăfleț
care s-a uitat la mine
și mi-a zis
să tac

de vrei să-ți spun
în sticluța de Crăciun
am găsit…………………..

(de aici, copilul este lăsat să improvizeze…
pentru Luana, Ioana, Alex, Matei, Petrică, pentru prietenii lor, gemenii de pe scară și pentru cei care-au uitat să iubească Marea și Constanța. Mai știi ce scrie pe statuia lui Ovidiu? …pentru că oamenii au uitat să iubeasca locul și jocul. Au uitat să se respecte între ei, să fie demni. Ai văzut ce mirați au rămas “papagalii” când le-ai spus să solidarizăm cu Doamna Cristiana? Ce de fonfleuri pe bombeuri! Tu zici că iubești orașul tău? Atunci de ce Peninsula este o paragină? Voi afla asta curând. Mic știe că mă țin de cuvânt).




Constanța, 21-22 decembrie, 2010