Cerne iarna picături de stele,
inima îngheță amintirile mele
cu gândul mă duc în poveste
să fur bucuria chiar dacă ea mă lovește.
Curg fulgii, se lipesc de mine
îi sărut, nu mă pot abține,
cărările sunt albe pictate cu argint
mă bucur de poveste, mă alint
în liniștea albastră tresar
mă lipesc de liniștea zăpezii,
mai fur strălucire,
mai fur melodie
din ritmul de doină al iernii;
Curg rânduri de petale
revarsă lacrimi lumina albastră
printre cuvinte înghețate,
prin urme de zăpadă
caut prezentul.
Cutremură iarna picături de perle
mă ademenește sărutul ei din stele
pe ramurile ei să-mi fac o căsuță;
Împedicată cum sunt
bat la prima ușă să cer ajutor
să bat, să strig nu e ușor;
Mă întreb dacă am bătut unde trebuia să bat
deși numai iarna m-a îndrumat.

































Îă