pe rugul nostru ardeau păcate
de vii
cum frunzele-n pădure
cât timp soarele își potolește setea

când nu-mi pot aminti pe cine
iubesc
de ce
fantezia adoarme
ca și mine
în pântecul unei ierni uscate
cât timp

cât timp înfășurat în bumbac
părăsește piramida
încet și afectele
se vor alerga înlăuntru
ca pe cronometrul de-afară