o taină și o minune, apoi lucruri aflate în
golul rotund al unui nor
tuse adâncă
- să nu fugi înainte de miezul nopții -
întunericul din tine unde se trage
și dospește
lemnul strâmb al unei cruci leagănă
o plasă din care

**

care aurite și
vocea paharului a dat colț
umblă singur pe drum
întors înainte de nouă
dar sap o tranșee lângă lumânări
calc mândrele care m-au dus pieirii
până la jumătatea apei

**

pâinea seamănă a scâncet
- cum să te numesc
știindu-ți ascunzătorile
din ochiul imens
bărbatul meșter pornește
împușcătura
calda îngrijorare, văl
căruțe cu stuf
între viață și moarte

**

filoane secătuite
ca niște mănuși din piele de ren
și nu mai avem trupuri
- cine știe ce păzim
socotind că din proviziile ascunse
a mai rămas o dâră
pilitură de bronz

*