Viata aparent perfecta

Nu de putine ori se intampla ca persoanele din jurul nostrum sa creada ca avem o viata perfecta… traim intr-o lume in care totul pare foarte simplu, dar este mult mai complicat pentru a o intelege…
Majoritatea oamenilor din Romania considera ca am tot ce imi trebe la 19… o masina puternica, o gramada de prieteni… dar probabil multi dintre ei nu isi dau seama ca e foarte trist sa nu mai poti avea incredere in nimeni decat in tine… la aproape 20 de ani probabil ca ar trebui sa cred in tot ce zboara… ar fi mult mai simplu sa ma gandesc ca de maine voi putea avea incredere in prietenii mei, ar fi foarte usor sa ma las purtat de val sa ma mint ca am prieteni buni, dar defapt am 30 de prieteni, fiecare cu cate 20 de fete. Sunt foarte curios unde as ajunge.
Cati dintre oamenii care inca pot sa gandeasca pentru ei nu si-au pus intrebarea: “Cum ar fi fost viata mea daca traiam acum 100 de ani, sau acum 200?”, in ultimul timp ma seaca rau de tot intrebarea asta…
In fiecare seara inainte sa adorm ma gandesc cum ar fi fost lumea de acum daca nu ar fi fost nevoie de inventarea biblie… probabil ca cei care stiu pe ce lume traiesc si-au pierdut de multa vreme speranta in dumnezeu sau intr-o divinitate si la dreptul la o viata care sa aiba un rost… probabil ca ar da orice sa nu-si fi dat seama ca nu mai exista speranta la ceva maret… ca acea “persoana care sta acolo sus si vegheaza” este decat un mit.
Poate pare sinistru,trist sau poate nu exista cuvant care sa descrie sentimentul, dar cel mai frumos vis al meu din ultimul an este acela in care sunt singur intr-o ceata foarte deasa si nimeni nu poate sa ajunga la mine, pot sa ma plimb fara sa vad tot raul din jurul meu, pot sa ma simt normal macar pentru un moment, dar cum bine stie toata lumea o minune nu poate sa dureze foarte mult si pana la urma reusesc sa ma impiedic si dintr-o data ma trezesc si constat ca a fost doar un vis, o iluzie, si in lumea in care traiesc nu exista acel loc. In lumea noastra totul este diferit, lumea reala este un loc in care totul este “cristal clear”, nu exista decat doua culori, alb si negru, nu exista binisor, exista decat bine si rau.
Cam asa este viata unui om pe care o buna parte din oamenii care ii cunosc si-ar dori sa o traiasca... dar probabil ca ei nu se gandesc ca e nevoie sa o ia la pachet cu foarte putin bine si foarte mult rau.
Poate acei oameni nu-si pot imagina cat de triste sunt serile in care ajungi acasa... deschizi televizorul, butonezi telecomanda, nu gasesti nimic bun, te pui la PC, deschizi o sticla de vodka rece, torni un sfert de pahar si restu complectezi cu cola, repetand miscarea pana cand obseriv ca nu mai ai ce turna in pahar. Peste cateva momente iti dai seama ca esti singur in spatiu si timp, iti aduci aminte ca singura data cand ai putut iubi o persoana... a trebuit sa-o ranesti, spunandu-i ca relatia noastra nu poate continua, ca ea e prea buna pentru tine, dupa care trebuies sa asist la momentul in care incepe sa planga, iar in acea clipa iti amintesti de juramantul pe care ti l-ai facut cu mult timp in urma:”nu voi face o fata sa planga nicio data”, incerci sa repari ce ai spus, ii spui ca totul va ramane ca inainte, doar ca nu vom mai putea avea o relatie intima. In acea clipa incepi sa urasti si mai mult totul, incepi sa te urasti si pe tine, incerci sa ti dai seama cum ai ajuns aici si iti dorest sa reapara ceata ca in visele placute pe care le ai din cand in cand. Te urci in masina, o calci cat poti de tare, poate prea tare fiind foarte ametit... ulterior ajungi la un butic, iti mai iei o sticla, ajungi acasa te ineci in ea si dupa putin timp sentimentul de ceata si nepasare incepe sa apara, dar nu la fel de profund precum in vis... dupa ce te trezesti iti dai seama ca a mai trecut inca o zi in care nu ai reusit decat sa te faci praf. Poate daca mai ai energia iei un album cu poze din copilarie, te uiti peste ele dupa care te uiti in oglinda, meditezi cateva clipe si iti dai seama ca acea persoana din oglinda nu este aceeasi persoana ca cea din album, incerci sa gasesti niste asemanari, dupa cateva momente gasesti cateva trasaturi fizice si zici ca maine totul va fi bine... dar defapt nu reusesti decat sa mai sadesti o minciuna in subonstientul tau, te minti ca de maine totul va fi bine... stingi lumina adormi, dar dupa cateva ore se lumineaza afara, te trezesti, bei o sticla de apa si iti dai seama ca iarasi trebuie sa inceapa cosmarul vietii tale, defapt iti continui viata.