iată niarne am lăsat și această iarnă
în urmă la marginea ei sporește o nouă
lumină cu noi și noi taine de dezlegat
tot nepătrunsul niarne așteaptă agonic avânturi
noi să-i descifreze misterul ori de câte ori respir
acest aer dizolv un strop de viață pieptul
se umple de patimi îmi curg toate prin vene
și mă înving niarne năvălind peste mine
jocul acesta de a trăi îi ascult cum îi crește
fiecare clipă și mă pierd în neliniști multe întrebări
se adună în sufletul meu depărtările mă înnebunesc
cioplind în creierul meu un singur chip
sigur voi trece în alt anotimp vârtejurile-mi
rotesc nopțile însă voi continua să-mi caut
sufletul dus de-acasă pierdut în alte clipe și spații
simt că străbat niarne o cărăruie nesfârșită
al cărui drum de întoarcere nu-l cunosc
îmi place să visez că odată și odată sufletu-mi
se va liniști doru-i sugrumat își va destinde corzile
intonându-și singur oda bucuriei


28 aprilie 2011