niarne mă-nvârt într-un cerc
de gânduri până-mi găsesc traiectoria
pe care să umblu nu întâmplător
port în mine noimele și pravilele dăruite
de ursitoare le adulmec rostul niarne
știu că el mi se dă nicidecum nu-l pot eu alege
de aceea întâmplarea are gust sacru
oricât vreau s-o ocolesc traiectoria predestinată
mă duce la ea așadar mă închin cuvenitului
să-mi deschidă ochii acum spre asfințit
să-mi văd limpede neștiutul desăvârșindu-mi
în taină menirea aș vrea ca cercul acesta
de gânduri să nu mă `mpartă niciunuia iar mie să-mi
rămână timpul să-l însoțesc până la capătul vederii
unde tainele își deschid ferestrele sigur că sunt
curioasă niarne să-mi aflu ceasul înscris
în tiparnița cerului când jocu-și dezvăluie
întreaga-i panoramă a vietii simt această clipă
ca pe-o obișnuință ce-mi pipăie zilnic sufletul o simt
adiind deasupra singurătății rupându-i spinii


3 mai 2011